PD-L, criza morală şi valorile

Se scriu multe despre cum ar trebui reformat PD-L. În istoria postdecembristă, după numeroase transformări ideologice, Partidul Democrat-Liberal a ajuns un fel de forum în care toată lumea propune cam ce i se pare lui că e mai OK, că aduce voturi. Strategia e utilă când vrei să câştigi alegeri, însă nu e suficient, ba poate deveni chiar păgubos când vrei să propui o schimbare reală a societăţii.

Ideologiile politice sunt chemate să definească un tip de om şi, în sens mai larg, un tip de societate. În acest context, a nu aborda tema ideologiei şi din perspectiva crizei morale prin care trece societatea românească mi se pare o situaţie de neacceptat. Într-un context mai larg, cred că România are nevoie de o redescoperire a valorilor sale morale tradiţionale, atât de puţin prezente în spaţiul public în 50 de ani.

Cred că problema esenţială a societăţii noastre este tocmai criza morală în care am sucombat. Un partid care doreşte să schimbe ceva trebuie să privească lucrurile din această perspectivă, şi să propună soluţii adecvate, care să conducă la o însănătoşire a societăţii. Avem nevoie de o nouă soluţie, una viabilă, care să emane din χάρις şi nu din interese politicianiste. Personal, m-am săturat să trăiesc într-o societate în care alegerile se câştigă de către cel care dă mai mulţi mici şi mai multe beri. Iar asta e una din mărcile crizei morale!

PD-L ar trebui să explice clar ce fel de proiect propune românilor. Şi ar trebui să se apuce de acum, să aibă timp să demonstreze că are capacitatea să transforme societatea. În lipsa unui astfel de proiect, PD-L e condamnat să se dezumfle după 2014, când locomotiva Traian Băsescu va merge, în cel mai bun caz, la relanti. Schimbarea de siglă şi de nume nu sunt suficiente. Reforma trebuie să fie profundă. Ideologie şi politică de cadre coerente, dar şi o deschidere către curentul popular european aşa cum este el înţeles şi practicat în Europa din care ne fălim că facem parte.

Declaraţiile unor politicieni de sorginte fesenistă, altfel lideri locali valoroşi şi a căror expertiză electorală nu trebuie neglijată, dar care persistă în neghiobii de genul "creştin-democraţie pură" nu demonstrează decât lipsă de viziune politică. Un viitor Partid Popular ar trebui să fie deschis către inovaţiile ideologice, şi nicidecum refractar.

Conservatorismul, liberalismul, creştin-democraţia modernă, ideologia creştin-socială, şi de ce nu chiar o mişcare de dreapta cu accente green, eco-friendly, fără accentele de anarhism specifice, toate acestea împreună au capacitatea de a defini acest tip nou de om şi de societate pe care PD-L trebuie să îl propună românilor. Un viitor Partid Popular ar trebui se constituie într-un cămin al celor cu viziuni de dreapta, un pol al Dreptei, şi nu să se ascundă în spatele unei "creştin-democraţii dâmboviţene" din care şi-aşa nu ne-am ales cu mare lucru.

Cristian Câmpeanu vorbeşte în editorialul său din România Liberă despre nevoia unei dezbateri despre valori: valorile familiei, statul de drept, tradiţia creştină şi secularismul, rolul Bisericii în promovarea acestor valori şi a coeziunii comunităţilor, libertatea, justiţia, egalitatea şi drepturile cetăţeneşti.

Let's argue :-)