Ucraina şi răul cel mai mic

Câteva cuvinte despre Ucraina şi alegerile prezidenţiale care au loc în această ţară. Se pare că Iulia Timoşenco are prima şansă în turul al II-lea, deşi s-a clasat pe locul doi cu 24.72% din sufragii. Agenţia Unian prezintă pe pagina sa rezultatele oficiale în timp real. Pe primul loc s-a clasat fostul preşedinte Victor Ianukovici, care a adunat 38.63%. Voturile se numără încă.

După toate calculele, frumoasa prinţesă a gazelor va aduna cea mai mare parte a procentelor acumulate de candidaţii care ies acum din cursa electorală. Laura Cernahoschi vorbeşte pe voxpublica despre o anumită opţiune rusească a Ucrainei. Eu aş spune că situaţia politică în Ucraina anului 2010 este similară celei din România anului 2000 şi că, mai degrabă, Kievul cel de pe Nipru se confruntă cu un soi de alegere de tip dâmboviţean.. aceea a răului cel mai mic.

Fostul preşedinte Ianukovici a pierdut alegerile în 2004 - iată testul alternanţei - avem acum un preşedinte Iuşcenko slab - un soi de Constantinescu otrăvit şi care nu poate fi reînvestit în funcţie, şi în fine proba răului cel mai mic: Ianukovici sau Timoşenco?

Amândoi aparent filoruşi, amândoi cu o largă susţinere, plus o masă de oameni care nu se simt reprezentaţi de niciunul, dar care au o opţiune probabil europeană, judecând după procentele acumulate de ceilalţi candidaţi prooccidentali, în jur de 23%.

Deosebirea majoră este promisiunea Iuliei Timoşenco de a integra Ucraina în UE în cei 5 ani de mandat - o promisiune fără acoperire dar care poate prinde la publicul prooccidental. Povestea cu NATO a cam murit. Acum totul va depinde de felul în care cei doi candidaţi vor şti să gestioneze situaţia până la al doilea tur de scrutin, şi de felul în care cei care ies din cursă vor înţelege să susţină pe unul sau pe celălalt.

Însă după toate câte s-au scris despre comportamentul maselor în momentele electorale, situaţia nu se poate schimba radical în lipsa unor factori care să aibă capacitatea să distorsioneze nişte opinii bine consolidate de-a lungul câtorva ani. Subliniez că Iulia Timoşenco a făcut o figură relativ bună ca premier.

Marea miză va fi însă capacitatea Ucrainei de a gestiona situaţia fără mişcări de stradă. Cu alte cuvinte, este momentul ca Ucraina să se împace cu rezultatul votului şi să nu mai repete experienţa revoluţiei portocalii. EUobserver scrie că neliniştea creşte în instituţiile europene, în aşteptarea turului II.

Viktor Ianukovici s-a declarat însă convins că experienţele de la alegerile precedente nu se vor repeta, într-o declaraţie publică consemnată imediat după anunţarea exit-poll-urilor. Ar fi bine ca mişcările sponsorizate de G.Soroş să se limiteze la a susţine consolidarea democraţiilor emergente, nu la mişcări de stradă.

În final, un film cutremurător al lui Edvīns Šnore (puţin cam lung, dar merită văzut!) făcând o paralelă între regimurile nazist şi comunist. Nu trebuie să uităm crimele comise de Uniunea Sovietică împotriva poporului ucrainean între 1929-1933 prin înfometare. În iarna lui 1933 au murit 7 milioane de oameni - iar asta prin infometare, la ordinul lui Stalin şi sub coordonarea prim-secretarului de la Kiev, Molotov.



Mi se pare corect să menţionez că filmul a fost sponsorizat de grupul UEN din Parlamentul European şi poate reflecta într-o oarecare măsură viziunea politică a acestui grup. Însă faptele sunt incontestabile!